Explicația metodelor de evaluare a stocurilor (FIFO, LIFO, WAC și altele)

Evaluarea stocurilor reprezintă procesul de determinare a valorii mărfurilor deținute și a costului care trebuie alocat fiecărei vânzări.

Această problemă devine dificilă doar atunci când prețurile se modifică. Dacă ați cumpărat același produs de două ori la prețuri diferite și apoi ați vândut o unitate, ce preț se aplică? Răspunsul este o alegere, făcută o singură dată și aplicată în mod consecvent, care influențează profitul raportat, taxele și valoarea stocurilor în bilanțul contabil.

Două aspecte merită clarificate înainte de a intra în detalii. În primul rând, aceasta este o decizie contabilă, nu o instrucțiune de depozitare — modul în care evaluați stocul și modul în care îl rotiți fizic sunt aspecte separate. În al doilea rând, alegerea este de obicei limitată de standardele de raportare pe care le utilizați, nefiind o opțiune complet liberă.

Cele patru metode principale

FIFO — First In, First Out (Primul intrat, primul ieșit). Costul celui mai vechi stoc este alocat vânzărilor. Ceea ce rămâne în stoc este evaluat la cele mai recente prețuri de achiziție.

LIFO — Last In, First Out (Ultimul intrat, primul ieșit). Costul celui mai nou stoc este alocat vânzărilor. Ceea ce rămâne în stoc este evaluat la prețuri mai vechi.

Costul mediu ponderat (WAC). Toate achizițiile sunt cumulate, iar fiecare unitate vândută este taxată la media curentă. Mai este numit și AVCO.

Identificarea specifică. Fiecare unitate individuală poartă propriul cost real. Se utilizează acolo unde unitățile sunt ușor de distins și valoroase — vehicule, bijuterii, utilaje, artă.

O a cincea metodă apare în retail și merită menționată: metoda de retail, care estimează costul prin aplicarea unei rate cost-vânzare la valoarea de vânzare a stocului. Este o aproximare utilizată acolo unde calcularea costului pe linie este impracticabilă pentru o gamă largă și rapid schimbătoare de produse.

Un exemplu, patru rezultate

Să presupunem că achiziționați același produs de două ori și apoi vindeți 120 de unități:

• Ianuarie: 100 unități la $8 fiecare
• Martie: 100 unități la $10 fiecare

Total achiziționat: 200 unități pentru $1,800.

FIFO — costă mai întâi cele mai vechi: 100 la $8 ($800) plus 20 la $10 ($200). Costul bunurilor vândute $1,000. Stoc final 80 unități la $10 = $800.

LIFO — costă mai întâi cele mai noi: 100 la $10 ($1,000) plus 20 la $8 ($160). Costul bunurilor vândute $1,160. Stoc final 80 unități la $8 = $640.

Costul mediu ponderat — costul mediu este $1,800 ÷ 200 = $9 pe unitate. Costul bunurilor vândute 120 × $9 = $1,080. Stoc final 80 × $9 = $720.

Identificarea specifică — depinde în întregime de unitățile fizice pe care le-ați vândut. Dacă ați livrat 60 din fiecare lot, costul bunurilor vândute este (60 × $8) + (60 × $10) = $1,080.

Aceleași 120 de unități vândute, aceleași 80 de unități rămase pe raft și o diferență de $160 în costul bunurilor vândute raportat. Dacă ați vândut acele unități cu $15 fiecare — venituri de $1,800 — profitul brut este de $800 conform FIFO, $720 conform costului mediu ponderat și $640 conform LIFO.

Punerea celor patru metode una lângă alta face diferența evidentă:

Analizând coloana costului bunurilor vândute, modelul devine clar: într-o piață cu prețuri în creștere, FIFO raportează cel mai mic cost, cel mai mare profit și cea mai actuală valoare a stocului; LIFO raportează invers, iar costul mediu ponderat se situează între cele două. Nimic din activitatea comercială nu s-a schimbat între acele patru rânduri.

Cum afectează fiecare metodă cifrele dumneavoastră

Într-o perioadă de prețuri în creștere:

• FIFO — cel mai mic cost al bunurilor vândute, cel mai mare profit raportat, cele mai mari taxe, stocul final cel mai apropiat de costul de înlocuire.
• LIFO — cel mai mare cost al bunurilor vândute, cel mai mic profit raportat, cele mai mici taxe, stocul final devine tot mai învechit.
• WAC — se situează între cele două la fiecare indicator.

Într-o perioadă de prețuri în scădere, aceste efecte se inversează. FIFO raportează costul mai mare și profitul mai mic; LIFO invers. Nicio metodă nu are o prejudecată inerentă — ele urmăresc pur și simplu direcția în care se mișcă prețurile de achiziție, iar descrierea convențională a LIFO ca fiind „cea eficientă din punct de vedere fiscal” presupune existența inflației.

Efectul asupra bilanțului merită o atenție separată. Conform FIFO, stocul final reflectă achizițiile recente, deci cifra are o semnificație reală. Conform LIFO, într-o afacere cu vechime, stocul final poate purta costuri de acum mulți ani, iar valoarea din bilanț are o legătură redusă cu prețul de înlocuire al bunurilor.

Constrângerea care decide metoda pentru majoritatea afacerilor

LIFO este interzis conform IFRS, standardul contabil utilizat în cea mai mare parte a lumii. Este permis conform US GAAP.

Așadar, pentru majoritatea afacerilor, alegerea reală este între FIFO și costul mediu ponderat, iar dezbaterea privind LIFO este pur academică.

În Statele Unite, LIFO implică o condiție suplimentară — regula conformității. Dacă utilizați LIFO pentru taxe, trebuie să îl utilizați și în situațiile financiare. Nu puteți raporta profituri mari investitorilor și profituri mici autorităților fiscale. Acest compromis este motivul pentru care multe afaceri eligibile din SUA aleg totuși FIFO.

Există, de asemenea, lichidarea LIFO de care trebuie să fiți conștienți. Dacă vindeți mai mult decât cumpărați într-o perioadă, LIFO vă forțează să utilizați straturi de cost vechi și ieftine. Costul bunurilor vândute scade, profitul crește brusc și apare o factură fiscală mare într-un an în care probabil reduceați stocurile deoarece tranzacționarea era dificilă.

Cum să alegeți

Conform IFRS, alegeți între FIFO și costul mediu ponderat.

Alegeți FIFO dacă bunurile dumneavoastră sunt perisabile sau au un termen de valabilitate, dacă doriți o valoare a stocului final apropiată de costul de înlocuire sau dacă comparabilitatea cu competitorii este importantă. Este cea mai comună alegere și cea mai ușor de explicat.

Alegeți costul mediu ponderat dacă stocul dumneavoastră este omogen și interschimbabil — elemente de fixare, substanțe chimice, combustibil, materii prime — unde urmărirea straturilor de cost reprezintă un efort administrativ fără beneficii clare. De asemenea, atenuează efectul unei singure achiziții scumpe, ceea ce este util în cazul prețurilor volatile.

Conform US GAAP, LIFO devine disponibil și reprezintă o decizie financiară, nu una de depozitare. Modelați-l în funcție de istoricul real al achizițiilor. Deținerea unui stoc semnificativ combinată cu o inflație susținută poate face ca amânarea taxelor să merite constrângerea conformității și bilanțul mai slab.

Utilizați identificarea specifică acolo unde unitățile sunt identificabile individual și suficient de valoroase pentru a justifica urmărirea. Este cea mai precisă metodă, dar impracticabilă pentru orice produs deținut în cantități mari.

Trei puncte practice, indiferent de alegere:

• Consecvența este obligatorie. Nu puteți schimba metoda pentru a se potrivi rezultatelor unui anumit an. Modificările necesită justificare și transparență, iar în unele jurisdicții, aprobarea autorităților fiscale.
• Aplicați metoda pe categorie, nu pe tranzacție. Metode diferite pentru grupuri de produse diferite sunt acceptabile dacă sunt justificate; metode diferite pentru aceleași bunuri nu sunt permise.
• Verificați ce face sistemul dumneavoastră în realitate. Majoritatea platformelor WMS și ERP au o metodă de calculare a costurilor setată în timpul implementării care nu mai este revizuită niciodată. Discrepanțele dintre sistem și ceea ce presupun conturile sunt comune și apar de obicei în timpul unui audit.

Valoarea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă

O regulă este mai presus de toate cele patru metode și este adesea trecută cu vederea.

Atât conform IFRS, cât și US GAAP, stocurile sunt evaluate la valoarea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă — valoarea realizabilă netă reprezentând prețul la care ați putea vinde produsul, minus costurile de vânzare. Dacă stocul a fost deteriorat, a devenit învechit sau pur și simplu nu mai poate fi vândut la prețul inițial, acesta trebuie ajustat (depreciat), indiferent de costul său de achiziție.

Acest aspect este mai important decât pare. O metodă de evaluare vă oferă cifra costului; această regulă o poate anula. Operațiunile care mențin stocuri învechite la costul integral doar pentru că metoda de evaluare o cere, își supraevaluează atât activele, cât și profitul, iar un auditor va semnala acest lucru mai devreme sau mai târziu.

Acesta este și motivul pentru care un raport de vechime a stocurilor trebuie rulat separat de evaluare. În cadrul FIFO, stocul vechi poartă costuri vechi, ceea ce face ca scoaterea din gestiune să pară mai puțin costisitoare decât înlocuirea — iar acest lucru poate masca volumul de stocuri moarte care figurează în bilanț la o valoare pe care nimeni nu ar plăti-o.

Ce include „costul”

Înainte de a alege o metodă, este util să clarificăm ce înseamnă cu adevărat costul, deoarece prețul de achiziție reprezintă doar o parte din acesta, iar erorile în acest sens denaturează fiecare cifră ulterioară.

Atât conform IFRS, cât și US GAAP, costul stocurilor include costurile necesare pentru a aduce bunurile în locația și starea lor actuală:

• Prețul de achiziție, minus reducerile comerciale și rabaturile.
• Taxele de import și taxele nerecuperabile.
• Transportul de intrare și asigurarea — costul aducerii bunurilor la sediul dumneavoastră.
• Costurile de manipulare direct atribuibile achiziției.
• Costurile de conversie pentru bunurile fabricate: forța de muncă directă și o alocare a cheltuielilor generale de producție.

Ceea ce este exclus contează la fel de mult:

• Transportul de ieșire — un cost de vânzare, nu un cost de stoc.
• Costurile de depozitare, cu excepția cazului în care depozitarea este o parte necesară a procesului de producție.
• Cheltuielile administrative generale care nu sunt legate de aducerea bunurilor în starea lor actuală.
• Costurile de vânzare de orice fel.
• Pierderile anormale — pierderile normale sunt absorbite în cost; un eveniment neobișnuit de deteriorare este trecut pe cheltuieli.

Consecința practică este că valoarea de achiziție (landed cost), nu prețul de pe factură, este cea care ar trebui să alimenteze evaluarea dumneavoastră. Operațiunile care evaluează stocul doar la prețul de factură al furnizorului își subevaluează activele de stoc și își supraevaluează marja brută, uneori într-o măsură considerabilă atunci când bunurile sunt importate și costurile de transport sunt semnificative.

Acesta este și motivul pentru care costul unitar se modifică atunci când tarifele de transport cresc, chiar dacă prețul furnizorului a rămas neschimbat. Dublarea tarifului pentru un container crește costul de achiziție pentru tot ce se află în acel container, iar o evaluare care ignoră acest aspect va arăta marje care nu corespund soldului bancar.

Evaluarea vs. rotația stocurilor — nu le confundați

FIFO ca metodă de evaluare nu înseamnă că cineva ridică fizic cea mai veche cutie. Sistemul va înregistra cu plăcere „cel mai vechi cost primul”, în timp ce echipa ridică orice este mai aproape.

Rotația fizică este o disciplină separată, determinată de perisabilitate și uzură morală, și este impusă prin configurarea depozitului — rafturi cu flux gravitațional, picking dirijat, etichetare clară cu date de expirare — mai degrabă decât prin ceea ce a selectat contabilul dumneavoastră.

Majoritatea operațiunilor aplică FIFO fizic deoarece bunurile perisabile o impun, și FIFO în contabilitate deoarece este permis peste tot. Faptul că acestea coincid este mai degrabă o comoditate decât o necesitate. Cele două decizii sunt luate de persoane diferite din motive diferite, iar confundarea lor este motivul pentru care un depozit ajunge să creadă că o setare de sistem controlează ceea ce se întâmplă pe raft.

De ce alegerea contează dincolo de contabilitate

Metoda de evaluare este înregistrată la departamentul financiar și afectează discret mai multe aspecte care îi preocupă pe cei din operațiuni.

Marja raportată pe produs. Costul imputat unei vânzări reprezintă baza pe care sunt construite rapoartele de marjă. În cazul mediei ponderate, marja unui produs se modifică de fiecare dată când sosește o livrare cu preț diferit, chiar dacă nimic nu s-a schimbat la produs sau la prețul său de vânzare. În cazul FIFO, marja rămâne în urma pieței — vindeți la prețurile de astăzi raportate la costurile unei achiziții anterioare, ceea ce flatează marja când costurile de intrare cresc și o subevaluează când acestea scad.

Deciziile de preț. Dacă prețul este stabilit pe baza costului plus un procent, metoda de evaluare alimentează acel calcul. O afacere care stabilește prețurile pe baza costului FIFO într-o perioadă de creștere a costurilor de intrare practică sistematic prețuri mai mici față de costul de înlocuire, iar deficitul devine vizibil abia la sosirea următoarei comenzi de achiziție.

Deciziile de casare a stocurilor. În cadrul FIFO, stocul vechi poartă costuri vechi, deci casarea lui pare ieftină. Acest lucru poate încuraja păstrarea stocurilor învechite în loc de lichidarea lor, deoarece pierderea contabilă subevaluează costul real al spațiului și capitalului pe care acestea îl ocupă.

Împrumuturi și clauze contractuale. Stocurile fac adesea parte dintr-un calcul de creditare bazat pe active. Metoda de evaluare modifică cifra raportată, iar într-o afacere cu stocuri substanțiale, diferența dintre metode poate fi semnificativă pentru marja de manevră.

Comparabilitatea. Compararea marjei brute cu cea a competitorilor care utilizează o altă metodă înseamnă compararea a două lucruri diferite. Acest lucru îi ia prin surprindere pe oameni atunci când un competitor din SUA care utilizează LIFO pare să aibă marje mai mici decât o afacere care raportează conform IFRS și care este, în realitate, mai puțin profitabilă.

Nimic din toate acestea nu pledează pentru o metodă în detrimentul alteia. Pledează pentru cunoașterea metodei pe care o utilizați, verificarea faptului că sistemul este în concordanță cu contabilitatea și reținerea faptului că un raport de marjă este produsul unei alegeri contabile la fel de mult ca și al performanței comerciale.

Unde puteți aprofunda

• FIFO vs LIFO — cele două comparate în detaliu cu regulile jurisdicționale.
• Ce este FIFO — inclusiv rotația fizică.
• Ce este LIFO — și capcana lichidării.
• Costul de menținere a stocurilor — cât costă păstrarea stocurilor dincolo de prețul lor de achiziție.
• Ce este inventarul — verificarea cantității la care se aplică evaluarea.
• Ce este rotația stocurilor — cât de repede se mișcă valoarea.

Concluzia pe scurt

Evaluarea stocurilor decide ce cost este imputat fiecărei vânzări — FIFO, LIFO, media ponderată și identificarea specifică oferă cifre diferite de profit și bilanț pentru același stoc, iar pentru cea mai mare parte a lumii LIFO este interzis, deci alegerea reală este între FIFO sau media ponderată.

Întrebări frecvente

Care sunt principalele metode de evaluare a stocurilor? FIFO, LIFO, costul mediu ponderat și identificarea specifică. Comercianții cu amănuntul care au game mari de produse pot utiliza, de asemenea, metoda de retail, care estimează costul pe baza valorii de vânzare folosind un raport cost-vânzare, în loc să urmărească costul per linie.

Care metodă de evaluare a stocurilor este cea mai bună? Nu există o metodă universală, iar pentru majoritatea companiilor, standardele de raportare limitează opțiunile la două. FIFO oferă o valoare a stocului final apropiată de costul de înlocuire și este permisă peste tot. Metoda costului mediu ponderat este mai simplă pentru bunurile interschimbabile și atenuează volatilitatea prețurilor. LIFO poate amâna plata impozitelor în perioadele inflaționiste, dar este disponibilă doar conform US GAAP și implică respectarea regulii de conformitate.

Este LIFO permisă conform IFRS? Nu. LIFO este interzisă conform IFRS, standard utilizat în majoritatea țărilor. Aceasta rămâne permisă conform US GAAP, sub rezerva regulii de conformitate.

Ce este costul mediu ponderat? O metodă în care toate achizițiile formează un grup, iar fiecare unitate vândută este taxată la costul mediu curent, recalculat de fiecare dată când sosește o nouă livrare. Aceasta atenuează fluctuațiile de preț și evită urmărirea straturilor de cost individuale, ceea ce este adecvat pentru bunurile interschimbabile, fiind permisă atât conform IFRS, cât și US GAAP.

Pot schimba metodele de evaluare a stocurilor? Nu în mod arbitrar. Consistența este un principiu contabil fundamental, deci nu puteți schimba metoda pentru a se potrivi rezultatelor dintr-un anumit an. O schimbare reală necesită justificare, prezentare în conturi și, de obicei, restructurarea comparativelor. În unele jurisdicții, renunțarea la LIFO necesită aprobarea autorităților fiscale și poate declanșa o taxă unică semnificativă pe măsură ce rezervele amânate sunt decontate.

Metoda de evaluare afectează valoarea impozitelor pe care le plătesc? Pe întreaga durată de viață a unei afaceri, nu — aceleași costuri trec în cele din urmă prin conturi. Ceea ce se schimbă este momentul. Într-o perioadă inflaționistă, LIFO amână impozitarea pentru anii următori, ceea ce îmbunătățește fluxul de numerar actual, însă această amânare se poate inversa brusc prin lichidarea LIFO dacă nivelurile stocurilor scad într-un an ulterior.

Ce este metoda de evaluare a stocurilor la retail? O aproximare utilizată de comercianții cu amănuntul care au game de produse mari și cu rulaj rapid. Stocul este numărat la prețul de vânzare și convertit la cost folosind un raport cost-vânzare. Aceasta evită urmărirea costului per linie pentru mii de articole, cu prețul de a fi o estimare mai degrabă decât o cifră exactă, și devine nesigură acolo unde marjele variază semnificativ în cadrul gamei.

Cum afectează transportul și taxele vamale valoarea stocului? Acestea fac parte din cost. Stocul ar trebui evaluat la costul de achiziție (landed cost) — prețul de cumpărare plus transportul de intrare, taxele vamale și taxele nerecuperabile — nu doar la prețul din factura furnizorului. Evaluarea la prețul din factură subestimează activul stocului și supraestimează marja brută, ceea ce este semnificativ pentru bunurile importate.

Metoda mea de evaluare controlează rotația stocurilor? Nu. Evaluarea determină ce cost este imputat unei vânzări. Rotația fizică determină ce unitate este preluată și este impusă de configurația depozitului și de procese. Acestea sunt decizii independente care, în majoritatea operațiunilor, tind să se alinieze.

Scris de

↑ Înapoi sus

Warehouse Wise

Warehouse Wise este o bibliotecă gratuită și independentă de ghiduri despre gestionarea stocurilor, depozitare și onorarea comenzilor, creată pentru cei care se ocupă direct de aceste activități: personal nou în depozite și gestionarea stocurilor, afaceri mici sau în dezvoltare din retail și comerț electronic, și oricine deține stocuri și dorește să le înțeleagă corect. Fiecare ghid explică termenii, oferă un exemplu practic cu cifre reale acolo unde este necesar și merge direct la subiect. Suntem independenți: nu vindem software sau echipamente, nu primim comisioane din recomandări, iar ghidurile noastre nu sunt ierarhizate în funcție de cine ne plătește.