Ce este LIFO? Explicația metodei „Ultimul intrat, primul ieșit”

LIFO înseamnă „ultimul intrat, primul ieșit” (last in, first out). Aceasta înseamnă că stocul achiziționat cel mai recent este primul care este utilizat — fie în contabilitate, unde cele mai noi costuri sunt trecute în sarcina vânzărilor, fie fizic în depozit, unde articolele stocate cel mai recent sunt primele care sunt scoase.

Termenul are ambele semnificații și merită să le separăm de la început. Cea mai mare parte din ceea ce se scrie despre LIFO vizează contabilitatea, unde metoda modifică profitul raportat și impozitul. O utilizare mai restrânsă, dar reală, vizează depozitarea, unde LIFO descrie modul în care mărfurile circulă fizic din anumite sisteme de rafturi. Acestea sunt legate doar prin principiu; o afacere își poate evalua stocul folosind LIFO, în timp ce rotește stocurile pe principiul „primul intrat, primul ieșit” pe raft, lucru care se întâmplă frecvent.

LIFO ca metodă de evaluare a stocurilor

Atunci când prețurile se modifică, costul pe care îl înregistrați pentru o vânzare depinde de achiziția căreia îi atribuiți acea vânzare. LIFO le atribuie pe cele mai noi.

Unitățile în sine sunt irelevante pentru acest aspect. Nimic nu se mișcă fizic diferit. LIFO este o convenție de calcul al costurilor — o presupunere despre care strat de costuri să fie utilizat — aplicată în contabilitate, indiferent de cutiile care au părăsit efectiv depozitul.

Într-o perioadă de creștere a prețurilor, trecerea celor mai noi și, prin urmare, mai scumpe costuri în sarcina vânzărilor produce un lanț de consecințe:

• Costul bunurilor vândute mai mare, deoarece utilizați costuri mai ridicate.
• Profit brut raportat mai mic ca rezultat.
• Venit impozabil mai mic și, prin urmare, impozit mai mic.
• Stocul final evaluat la prețuri vechi — cele mai vechi și mai ieftine straturi rămân în bilanț, uneori timp de ani de zile.

A treia dintre acestea reprezintă întregul argument comercial pentru LIFO, iar a patra reprezintă întreaga obiecție față de aceasta. Obțineți o amânare a impozitului acum, în schimbul unui bilanț care încetează progresiv să mai reflecte valoarea reală a stocului dumneavoastră.

Pe o piață în scădere, fiecare dintre acestea se inversează, ceea ce merită reținut atunci când LIFO este descris ca fiind inerent o metodă de reducere a impozitelor. Aceasta reduce impozitul atunci când prețurile cresc, ceea ce se întâmplă să fie condiția obișnuită.

Un exemplu practic în condiții de creștere a costurilor

Cumpărați același produs de trei ori pe măsură ce prețurile cresc:

Acestea sunt 300 de unități pentru $3,100. Vindeți 220 de unități la $20 fiecare, deci veniturile sunt de $4,400.

Conform LIFO, luați mai întâi cele mai noi costuri:

• 100 unități la prețul din septembrie: 100 × $13.00 = $1,300
• 100 unități la prețul din aprilie: 100 × $10.00 = $1,000
• 20 unități la prețul din ianuarie: 20 × $8.00 = $160

Costul bunurilor vândute = $2,460. Profit brut = $4,400 − $2,460 = $1,940.

Stocul final este format din cele 80 de unități rămase din achiziția din ianuarie: 80 × $8.00 = $640.

Conform FIFO, luați mai întâi cele mai vechi: $800 + $1,000 + (20 × $13.00) = $2,060. Profit brut = $2,340, stoc final = 80 × $13.00 = $1,040.

Comparația. Aceleași unități vândute, același stoc pe raft, iar LIFO raportează un profit cu $400 mai mic. La o rată de impozitare de 25%, aceasta înseamnă un impozit cu $100 mai mic în acest an — bani reali, amânați mai degrabă decât evitați. Costul este un bilanț care conține stocuri la $640, când înlocuirea lor ar costa $1,040, o subevaluare de 38% care se accentuează în fiecare an în care prețurile cresc.

Acest compromis — numerar acum în schimbul unei valori a stocului din ce în ce mai nerealiste — reprezintă întreaga decizie privind LIFO.

Rezerva LIFO și riscul de lichidare

Două concepte decurg din acel bilanț subevaluat și oricine utilizează LIFO are nevoie de ambele.

Rezerva LIFO este diferența dintre stocul evaluat conform LIFO și ceea ce ar fi conform FIFO. În exemplul de mai sus, $1,040 − $640 = o rezervă de $400. Companiile listate în SUA care utilizează LIFO sunt obligate să o dezvăluie, tocmai pentru ca cititorii să poată recalcula conturile pe o bază comparabilă. Fără această dezvăluire, compararea unei afaceri care utilizează LIFO cu una care utilizează FIFO este lipsită de sens. Rezerva reprezintă, de asemenea, amânarea cumulată a impozitului: este, în linii mari, profitul pe care nu l-ați raportat încă.

Lichidarea LIFO este ceea ce se întâmplă atunci când vindeți mai mult decât cumpărați și începeți să consumați acele straturi de costuri vechi și ieftine. Deoarece straturile sunt vechi de zeci de ani în unele cazuri, trecerea lor în sarcina vânzărilor curente produce un cost al bunurilor vândute neobișnuit de mic și un profit artificial de mare — și o factură fiscală pentru un profit pe care afacerea nu l-a obținut niciodată din punct de vedere economic.

Aceasta lovește de obicei în cel mai prost moment. O afacere care își reduce stocurile în timpul unei recesiuni, o penurie de aprovizionare care împiedică reaprovizionarea sau o reducere deliberată a stocurilor pentru a elibera numerar, toate vor declanșa acest lucru. Impozitul amânat timp de douăzeci de ani buni poate veni de plată într-un singur an prost.

Acesta este un risc real, mai degrabă decât unul teoretic, și este motivul pentru care LIFO se potrivește afacerilor cu niveluri de stoc stabile sau în creștere și se potrivește prost celor cu niveluri volatile.

LIFO ca metodă de depozitare

A doua semnificație este fizică și este locul în care termenul aparține depozitului, mai degrabă decât contabilității.

Un sistem de depozitare LIFO este unul în care mărfurile sunt încărcate și preluate din aceeași parte, astfel încât ultimul palet intrat este primul palet ieșit. Configurațiile comune:

Rafturi de tip drive-in. Paleții sunt depozitați pe culoare adânci, iar stivuitorul intră pe culoar pentru a-i plasa și prelua. Accesul se face dintr-un singur capăt, astfel încât ultimul palet plasat stă în față și trebuie scos primul. Densitate de depozitare foarte mare și selectivitate foarte scăzută.

Rafturi de tip push-back. Paleții stau pe șine înclinate sau cărucioare. Încărcarea unui palet nou îl împinge pe cel anterior mai în spate; scoaterea unuia permite următorului să ruleze înainte. Atât încărcarea, cât și preluarea au loc în față, ceea ce îl face LIFO prin design.

Stivuirea în bloc sau în vrac. Paleți stivuiți direct pe podea în blocuri, accesibili doar din exterior. Același principiu fără structura metalică.

Când depozitarea LIFO este alegerea corectă. Volume mari dintr-un număr mic de produse — cazul clasic este cel al câtorva SKU-uri cu mulți paleți fiecare. Mărfuri neperisabile sau mărfuri cu un termen de valabilitate suficient de lung încât ordinea de rotație să nu conteze. Operațiuni în care spațiul de podea este scump și densitatea valorează mai mult decât accesul instantaneu la orice palet dat. Depozitarea frigorifică o utilizează frecvent, deoarece spațiul refrigerat și congelat costă atât de mult pe metru cub, încât densitatea domină orice altă considerație.

Când este alegerea greșită. Orice produs perisabil sau cu dată de expirare, unde stocul care stă în spatele unui culoar luni de zile reprezintă o pierdere sigură. Game largi cu puțini paleți pe linie, unde ați dedica un culoar adânc pentru doi paleți. Și orice necesită trasabilitatea loturilor într-o secvență strictă.

Alternativa este un sistem de depozitare FIFO — rafturi pentru paleți selective unde fiecare palet este direct accesibil, sau rafturi cu flux încărcate la un capăt și preluate de la celălalt. Majoritatea depozitelor utilizează rafturi selective ca standard și adaugă un sistem LIFO doar pentru liniile specifice cu volum mare care justifică acest lucru.

O precauție care merită menționată. Instalarea rafturilor LIFO nu vă obligă contabilitatea la metoda LIFO, iar alegerea metodei contabile LIFO nu necesită rafturi LIFO. Acestea sunt decizii independente luate de persoane diferite, iar confundarea lor este o sursă comună de confuzie în afacerile care le fac pe amândouă.

Este LIFO legal?

Răspunsul depinde în întregime de jurisdicția în care raportați, acesta fiind cel mai important aspect al acestei metode.

Conform US GAAP, LIFO este permis. Companiile americane îl pot utiliza pentru raportarea financiară și multe dintre ele o fac — în special în sectoarele petrol și gaze, chimic, metalurgic, piese auto și distribuție alimentară, unde stocurile sunt mari, iar prețurile au crescut constant.

Conform IFRS, LIFO este interzis. Standardul IAS 2 nu îl permite. Deoarece IFRS se aplică în Uniunea Europeană, Regatul Unit, Australia, Canada, mare parte din Asia și în peste o sută de jurisdicții în total, LIFO nu este disponibil pentru marea majoritate a companiilor la nivel mondial.

Motivul interdicției este problema bilanțului descrisă mai sus. Organismele de standardizare au concluzionat că evaluarea stocurilor la costuri care pot fi vechi de zeci de ani nu reprezintă corect valoarea acestora și că metoda permite manipularea profitului prin programarea achizițiilor.

O altă regulă specifică SUA este importantă. Cerința de conformitate LIFO înseamnă că o companie care utilizează LIFO pentru declarația fiscală din SUA trebuie să îl utilizeze și în situațiile sale financiare. Nu puteți beneficia de avantajul fiscal în timp ce raportați investitorilor un profit mai mare prin FIFO — aceasta este o constrângere deliberată, care transformă alegerea într-un compromis real, nu într-o opțiune gratuită.

Practic: dacă raportați conform IFRS, LIFO nu este o decizie pe care o puteți lua. Dacă raportați conform US GAAP, este o alegere reală cu un cost real, care trebuie discutată cu un contabil, nu decisă pe baza unui articol.

Avantajele și dezavantajele LIFO

Avantajele.

• Impozite mai mici atunci când prețurile cresc. Acesta este principalul motiv pentru care cineva alege această metodă, iar pentru un stoc mare într-o perioadă inflaționistă, amânarea plății este substanțială.
• Flux de numerar mai bun, rezultat direct din impozitele mai mici.
• Costul bunurilor vândute reflectă costurile actuale. Contul de profit și pierdere arată o valoare apropiată de costul de înlocuire a ceea ce ați vândut, ceea ce reprezintă, probabil, o măsură mai fidelă a marjei disponibile efectiv.
• Reduce profitul scriptic inflaționist. În cadrul FIFO, profitul raportat pe o piață în creștere include diferența dintre costurile vechi de achiziție și costul actual de înlocuire — bani care nu sunt disponibili pentru cheltuieli. LIFO elimină acest aspect.

Dezavantajele.

• Este interzis conform IFRS, ceea ce îl exclude pentru cea mai mare parte a lumii.
• Bilanțul devine nerealist. Stocurile evaluate la costuri de acum câțiva ani subevaluează ceea ce deține compania, uneori în mod dramatic.
• Riscul de lichidare LIFO. Reducerea stocurilor declanșează impozitarea unui profit pe care nu l-ați obținut din punct de vedere economic, de obicei în cel mai nepotrivit moment.
• Este complex de administrat. Straturile de costuri trebuie urmărite și menținute pe termen nelimitat, iar rezerva LIFO trebuie calculată și raportată.
• Comparabilitatea are de suferit. Marjele dumneavoastră nu pot fi comparate cu cele ale unui competitor care utilizează FIFO fără a fi recalculate.
• Profitul raportat mai mic poate conta pentru creditori, investitori, clauze contractuale sau un proces de vânzare, unde economisirea fiscală nu este singura considerație.
• Rareori corespunde fluxului fizic. Puține companii vând cu adevărat „cele mai noi produse primele”, astfel încât costurile nu au nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat pe raft.

LIFO vs FIFO, pe scurt

FIFO înregistrează primele cele mai vechi costuri; LIFO le înregistrează pe cele mai noi. Pe o piață în creștere, FIFO produce un cost al bunurilor vândute mai mic, un profit mai mare, impozite mai mari și stocuri evaluate aproape de costul de înlocuire. LIFO produce rezultatul invers la fiecare capitol.

Niciuna dintre metode nu afectează unitățile fizice care părăsesc depozitul și niciuna nu este inerent mai precisă — sunt convenții aplicate în mod consecvent.

Diferențele practice decisive sunt că FIFO este permis peste tot și este mai simplu de utilizat, în timp ce LIFO este permis doar conform US GAAP și implică riscul de lichidare și cerința de conformitate. Pentru o comparație completă, inclusiv exemple de calcul în ambele direcții, consultați FIFO vs LIFO.

Unde puteți afla mai multe

• FIFO vs LIFO — comparația completă.
• Ce este FIFO — metoda față de care este evaluat LIFO.
• Metode de evaluare a stocurilor — inclusiv media ponderată și identificarea specifică.
• Rafturi pentru paleți selectivi — alternativa de stocare compatibilă cu FIFO.
• Ce este FEFO — rotația în funcție de data expirării, unde datele contează mai mult decât ordinea.
• Ce este stocul mort — ce produce stocarea LIFO dacă o aplicați produselor greșite.

Concluzia pe scurt

LIFO înseamnă „ultimul intrat, primul ieșit” (last in, first out) — înregistrarea celor mai noi costuri în contabilitate sau preluarea primelor paleți stocați cel mai recent în depozit. Varianta contabilă amână plata impozitelor atunci când prețurile cresc, cu prețul unui bilanț din ce în ce mai nerealist, și este interzisă în afara Statelor Unite. Varianta de stocare oferă densitate cu prețul rotației și este potrivită doar pentru bunuri neperisabile depozitate în adâncime.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă LIFO? Last in, first out (ultimul intrat, primul ieșit). În contabilitate, înseamnă că cele mai noi costuri sunt înregistrate primele împotriva vânzărilor. În depozitare, înseamnă că bunurile stocate cel mai recent sunt primele preluate, deoarece încărcarea și preluarea se fac din aceeași parte.

Cum funcționează LIFO? Ca metodă de evaluare, fiecare vânzare este calculată în funcție de cel mai recent strat de achiziție, mergând înapoi prin straturile mai vechi pe măsură ce cele noi sunt epuizate. Ca metodă de stocare, sistemele de rafturi precum drive-in sau push-back sunt încărcate și descărcate dintr-o singură parte, astfel încât ultimul palet introdus este fizic primul disponibil.

Este LIFO permis conform IFRS? Nu. IAS 2 îl interzice, ceea ce exclude LIFO în Uniunea Europeană, Regatul Unit, Australia, Canada și în cea mai mare parte a Asiei. Rămâne permis conform US GAAP, unde este utilizat pe scară largă în industriile cu stocuri mari și costuri în creștere constantă.

Care este diferența dintre LIFO și FIFO? FIFO înregistrează cele mai vechi costuri împotriva vânzărilor, producând un profit raportat mai mare, impozite mai mari și stocuri evaluate aproape de costul de înlocuire atunci când prețurile cresc. LIFO înregistrează cele mai noi costuri, producând un profit mai mic, impozite mai mici și stocuri evaluate la prețuri vechi. Niciuna nu schimbă unitățile fizice care sunt vândute.

Ce este rezerva LIFO? Diferența dintre stocurile evaluate prin LIFO și valoarea acestora prin FIFO. Companiile din SUA care utilizează LIFO trebuie să o declare pentru ca situațiile lor financiare să poată fi comparate cu cele ale companiilor care utilizează FIFO. De asemenea, reprezintă suma cumulată a impozitelor amânate.

Ce este lichidarea LIFO? Ceea ce se întâmplă atunci când o companie vinde mai mult decât cumpără și începe să epuizeze straturile de costuri vechi și ieftine. Înregistrarea unor costuri vechi de zeci de ani împotriva vânzărilor actuale produce un profit artificial ridicat și o factură fiscală pentru câștiguri pe care compania nu le-a obținut din punct de vedere economic — și se întâmplă de obicei atunci când stocurile sunt reduse, ceea ce rareori este un an bun.

Costurile LIFO necesită rafturi LIFO? Nu. Sunt decizii independente. O companie își poate evalua stocurile prin LIFO în timp ce rotește stocul „primul intrat, primul ieșit” pe raft, și majoritatea fac acest lucru, deoarece rotația fizică este dictată de termenul de valabilitate, nu de politica contabilă.

Când ar trebui un depozit să utilizeze stocarea LIFO? Atunci când dețineți mulți paleți cu un număr mic de produse neperisabile, iar spațiul la sol este scump. Sistemele drive-in, push-back și stivuirea pe bloc oferă o densitate ridicată în schimbul pierderii accesului direct la fiecare palet. Evitați-l pentru produse perisabile, produse cu dată de expirare și game largi de produse cu doar unul sau doi paleți pe linie.

Scris de

↑ Înapoi sus

Warehouse Wise

Warehouse Wise este o bibliotecă gratuită și independentă de ghiduri despre gestionarea stocurilor, depozitare și onorarea comenzilor, creată pentru cei care se ocupă direct de aceste activități: personal nou în depozite și gestionarea stocurilor, afaceri mici sau în dezvoltare din retail și comerț electronic, și oricine deține stocuri și dorește să le înțeleagă corect. Fiecare ghid explică termenii, oferă un exemplu practic cu cifre reale acolo unde este necesar și merge direct la subiect. Suntem independenți: nu vindem software sau echipamente, nu primim comisioane din recomandări, iar ghidurile noastre nu sunt ierarhizate în funcție de cine ne plătește.